Ziska.ro

Am mai participat si eu pe la concursuri. Si pe FB, ca doar mai visam ca castig niscavai bilete pe la niscavai concerte :) Deh, toane.:)

Dar, nu am considerat ca trebuie sa particip pe la concursuri spamand lumea cu mesaje gen:” particip, da click pe poza” .
Urasc genul asta de concursuri. Si urasc genul asta de prieteni, care nu au altceva de facut decat sa faca spam la toata lista de prieteni FB. Daca ai 100,1000 sau 100000, nu conteaza! Da in ei cu spamul, ca doar de aia sunt amici cu tine!

Motiv pentru care am hotarat sa elimin prietenii de genul. :) Si printr-un mod, zic eu, elegant: daca in decurs de 3 ore/zile mai primesc un singur mesaj de spam/concurs….ii dau delete. Si incep numaratoarea inversa.

Deja au trecut 30 minute de cand am vazut eu mesajul. Adica, sa fiu fairplay, mai dau ceva timp impricinatului/impricinatei sa se salveze. :) Cat poate!

Toti credem in ceva. In Dumnezeu, intr-o forta superioara, in ziua de maine, etc, etc.

Am vazut astazi un film care nu m-a impresionat prin complexitatea lui, ci prin simplitatea lui. Prin faptul ca nu era o poveste de dat pe spate ci era o poveste despre probleme cotidiene, despre durere si dragoste la modul in care toti oamenii obisnuiti se lovesc, la modul in care li se poate intampla tuturor.

Daca vrei sa vezi un film care sa te motiveze, care sa iti redea un pic din dorinta de a trai, “Silver Linings Playbook” (Scenariu pentru un Happy End) e filmul pe care ti-l recomand.
M-am destins, am ras, am vrut sa plang la sfarsit, simteam ca am o lacrima in ochi, si m-a facut sa ma simt bine, sa ies din nou increzatoare inainte, m-a facut sa ma simt din nou EU. Sa cred din ce in ce mai mult in ceea ce sunt , ceea ce ma defineste.

Daca te simti la pamant, daca ai nevoie de un impuls sa crezi un pic mai mult in tine, acel zvac care iti lispeste, il vei gasi in acest film.

Nu te astepta sa ai o intriga complexa si covarsitoare, care sa te lase derutat zile intregi, incercand sa intelegi ce a vrut sa zica acolo, sau o poveste si un mesaj intortocheat si greu, nu. Vei gasi o poveste simpla, cu un mesaj simplu si la obiect: trebuie sa inveti sa treci peste orice, pentru ca poti, pentru ca ai o strategie, pentru ca tu crezi in ceva: in tine, in ceva superior tie. Pentru ca atunci cand crezi ca nu mai ai nicio sansa, niciun drum, nicio cale, ele iti vor aparea, le vei vedea si mai ales ca dragostea iti va iesi in cale atunci cand nu te astepti. Eu cred. Eu cred ca fiecare avem o stea norocoasa acolo undeva sus, si cand ne asteptam mai putin ea va incepe sa straluceasca mai mult decat a facut-o vreoadata.

Lenevesc in pat, inca in pat desi e o ora destul de tarzie pentru asta.

Dar….este sambata, dupa amiaza, si este, asa cum zicea o amica de a mea, una din cele doua zile ale saptamanii in care ma trezesc la cat vreau! :)

Si lenevesc, incercand sa invat cate ceva, asteptand sa se intample ceva dar nici eu nu stiu prea bine ce. Intre timp, ascult o melodie a celor de la One Republic si simt nevoia sa fac exact ce zic ei: sa visez cu ochii larg deschisi!

E sambata, nimic de facut in mod special, doar sa visez cu ochii larg deschisi……

Si iaca ca a trecut si 2012. Cu bune si cu rele, dar a trecut. An nou, dorinte noi:) In fiecare an ne facem alta lista de dorinte pentru anul care vine: “anul asta castig la Loto”,”anul asta vreau o casa noua”,”anul acesta vreau in Hawaii”, etc,etc. In fiecare an avem aspiratii noi, vise noi. Daca ceva nu s-a indeplinit anul acesta, se va indeplini anul urmator, cu siguranta. Si ne gandim daca am fost fericiti in anul care a trecut, daca ni s-au indeplinit dorintele puse cu un an inainte. Adevarul e ca nu stim niciodata ce aduce anul nou.

Cineva spunea ca in ultima zi a vechiului an sa iti faci o lista de 100 de dorinte (chiar si cele mai nastrusnice/stupide/fanteziste dorinte) si in ultima zi a urmatorului an sa verifici lista, sa vezi cate din dorinte ti-ai realizat:)

Cam multe o suta!
Dar vreo 10 tot mi-au intrat in lista.
Prima am realizat-o! Sa petrec anul nou in mijlocul orasului, sa imi fac urari de an nou cu necunoscutii de langa mine, de la un concert, a fost o dorinta mai veche a mea. Vazusem asta intr-un film (american, bineinteles, ca doar la ei in fiecare film:)) si mult mai imi doream sa o fac si eu! Anul asta am reusit! Si sper ca ultima dorinta din lista mea sa se indeplineasca, ca si prima de anul nou: sa calatoresc in jurul lumii, incepand din prima zi a anului! :)

Sper ca si voi sa aveti parte de dorinte implinite din prima zi a anului nou, asa cum am avut parte si eu :)

Da play si citeste. Pune-ti dorinte, noaptea, cand pui capul pe perna, viseaza.

Si se apropie. Cu pasi repezi, se apropie. Noul an, noile vise. V-ati pregatit de noul an? Se zice ca trebuie sa il intampini cu haine noi, cu vise noi, cu dorinte noi. v-ati pregatit?

Indiferent, ca sunt noi sau vechi, dorintele sper sa vi se indeplineasca. Sa fie anul nou mai bun decat a fost cel vechi, sa va aduca mai multe multumiri decat v-a adus cel vechi. Sa fiti mai fericiti in noul an decat ati fost in cel vechi.

Discutam mai devreme cu o prietena, de copilărie si de ororile (in conceptia noastra) pe care părinţii noştri le considerau ca fiind moda. Ne-am amintit de zecile de colectii de pahare, servicii de cafea, mileuri, bibelouri sub forma de cai, pisici, câini, cosari, balerine etc., tinute la loc de cinste in vitrine, pe mese, servante si alte stative si spatii de depozitare cu vedere. Nelipsitul peste asezat pe televizor, cu mileul din dotare, mesele asezate in mijlocul sufrageriei, fix in mijloc, cu imensele (sau fara) fete de mese, cu franjuri si din materiale, mai mult sau mai putin, sofisticate. Si se gândea prietena mea ca, acum, fashionistii de altă dată au dat-o in bară: nu există pestele in varianta de pus pe LED, plasma sau LCD.

Voi ce ziceti?

sursa foto

Imi place orasul noaptea. Imi place sa ma plimb noaptea, sa vad cum linistea acopera casele, oamenii, strazile. Imi place Bucurestiul noaptea. Imi place sa il iau la pas, incet, agale, fara tinta anume. Sa il observ, sa il ascult cum se pregateste de somn, cum se linisteste ca a doua zi, dis de dimineata, sa forfote agitat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum linistea noptii nu l-ar fi adormit niciodata. Nici macar pentru cateva secunde.

Asta seara mi s-a intamplat un lucru care, recunosc, nu mi s-a mai intamplat de mult timp.

Am fost la magazinul de tehnico-sanitare din cartier sa intreb de un cot tehnic, care imi trebuia pentru scurgerea de la bucatarie. Nimic interesant pana aici.
Partea uimitoare a fost cand, dupa ce am intrebat vanzatoarea despre ce aveam nevoie si mi-a oferit doua variante, care recunosc ca in acel moment m-au lasat in ceata, ca nu imi aminteam ce tip, marime si alte chestii de genul aveam eu nevoie, mi-am dat seama ca nu am bani suficienti la mine sa il cumpar, motiv pentru care, doamna, ca era destul de in varsta mi-a intins cele doua obiecte si mi-a cerut sa le iau, sa verific care imi trebuie exact si, eventual sa vin sa il platesc pe cel care am eu nevoie. Sau sa i le aduc inapoi alta data! :O :O:O. Am ramas uimita, nu mi se intampla prea des, am ramas muta de uimire, lucru care nu mi se intampla aproape deloc si nu am mai reusit sa scot decat un “Multumesc, trec maine dimineata si le aduc inapoi”.

Asta a fost prima parte a povestii. A doua parte incepe nici 2 magazine mai departe, la macelarie, de unde voiam sa imi cumpar carne. Imi lipseau 2 lei sa pot cumpara ceea ce voiam si in consecinta, renunt si imi cer scuze. Mi se raspunde:”Lasati, mi aduceti in alta zi”.

In decurs de 10 minute, doi oameni complet necunoscuti m-au lasat muta de uimire cu dovada lor de incredere.

Sunt un om. Foarte tolerant, ar spune unii. Si cred ca am si rabdare suficienta.Pana la un momemnt dat.
Un lucru nu imi place: prostia. Nu imi plac oamenii prosti. Nu incerc sa ii condamn prea tare, sa ii judec, dar nici sa ii inteleg, e adevarat, dar pentru ca nu am ce sa inteleg. E prea mult si nu am timp de irosit. Nu ii atac, ca nu am sorti de izbanda. Exista o vorba in batrani care spune ca “cu prostii nu te pui”. Nu imi plac prostii care, dupa ce ca sunt prosti, tin sa fie si fuduli. Nu, nu, nu.
Iar aia de sunt saraci cu duhul, apai nu ai a le face nimic, ca nu poti.

De ce incerci sa minti si sa pacalesti si sa arati ca tu, de fapt, esti ceea ce ai demonstrat singur ca nu esti? De ce, daca tot sustii ca esti cu ceva neuroni in cap si nitica materie cenusie in capsorul ala, nu vrei sa recunosti ca nu te duce mintea, ca nu stii sa faci altceva decat sa minti si sa inseli ca sa poti merge mai departe??? De ce? De ce?
Am invatat un lucru: daca nu poti, cineva te va ajuta; daca nu stii, cineva va veni sa te invete; daca nu vrei, cineva te va obliga. Dar, daca esti prost, tot prost vei fi mereu. Nimeni nu va veni sa te lumineze si sa iti scoata prostia din cap, decat daca tu vrei:)

Lucrurile, in viata, din noi cum erau, devin vechi, la un moment dat. Tot la un moment dat, masina mea de spalat a decedat. Era veche, asta e. O alta noua i-a luat locul. E bine.

In viata oamenii care candva erau noi prieteni, devin vechi prieteni. Poate cateodata prea vechi. Dar ei nu se strica, zic eu. Se innoiesc cu fiecare zi trecuta peste ei, cu fiecare zi trecuta peste noi. Toti ne innoim in permanenta, cu fiecare “uzura” pe care o capatam. Ne innoieste experienta capatata si ceea ce invatam.