Ziska.ro

Am descoperit de dimineata, plecand spre locul de munca, cat de inventivi sunt vecini mei in a transmite avertismente celor care le ocupa (sau nu inca, dar o pot face pe viitor) locul de parcare. Cuvintele sunt de prisos, las imaginea sa vb de la sine.

metode

Later edit: masina e “impodobita” pe toate geamurile disponibile.

Nu stim sa comunicam. Si nu ma refer la basicul de zi cu zi. Ma refer la comunicarea starilor noastre sufletesti, mai ales cele bune, cele care ne fac sa ne simtim bine, cele in care suntem in forma maxima.
Ma uit in jurul meu si mereu vad aceeasi problema grava: a comunicarii. Nu stim sa comunicam fericirea. Nu stim sa ne povestim fericirea, starea de bine.

Nu stim sa spunem: “iubitule, ma simt extraordinar acum, in momentul asta”; ” draga mea, ma bucur acum, de acest lucru”; “dragule, draga mea, sunt fericit/a ca s-a intamplat asta” etc. Si asta se intampla mereu, oriunde, acasa, la serviciu, la scoala, in club, la piata, oriunde. Si culmea culmilor si ironia cea mai mare e ca traim in era comunicarii, era comunicatiilor. Peste tot in jurul nostru vedem diferite tipuri de gadget-uri menite sa ne ajute sa comunicam mai usor, cu oricine, oriunde, orice.

In fiecare zi, aproape, citim, auzim, vedem un nou gadget cu aceeasi functie principala, mereu imbunatatita: comunicarea. Si totusi, noua ne este foarte greu sa ne comunicam starea, sentimentele, doleantele, dorintele.

Ironic, nu?

Exista un inceput in toate. Fie ca incepem sa citim o carte de mult ascunsa intr-un cotlon, ocolita indelung, ca vedem un film pe care ne-am temut sa il vedem pana in acel moment, ca facem o schimbare in ceea ce priveste serviciul, relatia, casa in care stam sau prietenii pe care decidem sa ii vedem mai des decat pe altii (no offense) pentru ca ne fac sa ne simtim mai bine , ca ni se par mai haiosi, etc, pentru tot exista un inceput.

Un inceput pe care e important sa il vedem asa cum este un inceput, nu o piatra de incercare. Am inceput sa citesc mai multe carti :) Simt nevoia sa citesc mai mult.
Vreau sa continui cu cat mai multe vechi si faine. Casablanca, Cetateanul Kane, Breakfast at Tiffanny’s, La vitta e bella sunt doar cateva din filmele pe care vreau sa le revad.

In Piata Sudului (Berceni) a aparut o chestie noua: automatul de lapte! :) Pui sticla, introduci monedele/bancnotele, dupa caz, si iei laptele. E 3.50 lei litrul de lapte. Lapte Daisy de la automatul cu acelasi nume :)
Revin pe seara cu poza ” vacutei” Daisy.

Later edit:

Am primit o invitatie de la Mihai-Irinel, sa particip la un curs de memorare si citire rapida. Curs de citire si memorare rapida, sustinut de catre cei de la Infospeed. Mai intai a fost curiozitatea, ” un alt curs de ..whatever”… m-am gandit eu, initial.

Dar, pentru ca intotdeauna exista un dar, nu a fost asa. In primul rand ca tipul acesta de curs m-a ajutat sa imi imbunatatesc rapiditatea de a citi, pot citi pe diagonala (sic!), memorez mai usor acum diferitele cursuri, teste si alte minuni la care mai sustin examene, etc. Si asta in conditiile in care, recunosc, nu m-am tinut sa repet in fiecare seara testele si sa fac exercitii. Deci, la un calcul si o evaluare destul de simpla, sa imi maresc capacitatea de a citi de la 194 la 245 de cuvinte pe minut, este ceva.

Iar in conditiile in care colegii mei de curs, cei cu teme facute, au marit usor la 300-400 de cuvinte…spune ceva, nu? Este un curs folositor tuturor, indiferent ca avem 10, 60 sau 20-30 ani. Modul de abordare al cititului, a memorarii, a invatatului fac din acest curs, hai sa ii spun asa, un joc simpatic si usor de sustinut, de urmarit.

Este binevenit in cazul in care aveti copii scolari, care asa cum stim, de pe la clasa a doua, incep sa nu mai aprecieze scoala, invatatul e o corvoada, etc. Urmand un astfel de curs vor putea sa vada scoala cu alti ochi, iar temele si atentia la orele de curs, credeti-ma ca vor fi cu totul diferite.

Asa ca, va invit sa va inscrieti si voi cu copii si prieteni/prietene, parinti, frati si surori la un astfel de curs si sa va inbunatatiti si voi ca si mine (poate mult mai mult decat mine) citirea si memorarea.
Detalii referitor la inscriere, cursuri, pret si tot ce tine de curs gasiti aici.

Butonand si “inotand” pe Facebook am gasit o melodie care mi-a placut enorm si care m-a dus imediat cu gandul la o drumetie cu masina, undeva departe, pe sosele lungi azvarlite peste campuri, fara tipenie de om. O drumetie pe inserat, cand abia se mai iteste un colt de soare pe cer, cand luna isi castiga din ce in ce mai mult teren.
Trupa se numeste Band of Horses. Sincer, e prima oara cand ii ascult, dar imi plac.

Enjoy:).. and have a great week-end :)

Imi place orasul meu.
Asa cum este el, plin de mizerie, de agitatie, de trafic, etc. De mult nu am mai facut o plimbare pe strazile Bucurestiului. Sa ma plimb, fara o tinta anume, fara un scop anume, doar asa, parca plutind peste caldaram.
Imi place in special zona veche. Lipscani, Selari, Franceza, toate stradutele cu case vechi, cu stradutele acelea mici pe alocuri, fara asfalt, cu piatra cubica denivelata.
E placut. Oamenii in permanenta agitatie, zumzetul pe care il fac, zgomotele provocate de rasetele vesele si lipsite de griji ale trecatorilor, ale mesenilor de la barurile de la parterul caselor. Oricand m-as intoarce in orasul meu drag, indiferent unde, cand si cat as pleca.
Imi place mizeria care staruie pe strazi, intr-o permanenta transformare. Daca nu ar fi mizeria, praful, m-as speria ca nu as mai stii unde sunt. Sa nu ma intelegeti gresit, nu iubesc muntii de gunoaie asezati la fiecare colt de strada laturalnica sau chiar in plin bulevard, ci cred ca e mai degraba dezordine. Sau poate ca nu ma pot exprima prea bine acum. In fine.
Stau si ma gandesc daca as putea rezista departe de acest oras urat si iubit in acelasi timp, frumos, zgomotos si aglomerat. Pentru ca toate la un loc il definesc, il fac ceea ce este: un oras viu, viu prin prisma celor care isi traiesc existenta in el, viu prin prisma istoriei pe care o emana.
Este orasul meu. Imi pare rau ca nu am avut inspiratia sa imi iau aparatul de fotografiat, sa incerc sa captez, pentru mine cel putin, un pic din ceea ce m-a fermecat. Din ceea ce ma farmeca in fiecare dimineata cand pornesc pe ruta mea zilnica catre serviciu.
Dar imi promit sa o fac de acum inainte, macar o data pe saptamana, daca nu in fiecare zi.
Sa imi amintesc mereu de orasul meu asa cum era, asa cum este si asa cum va fi candva.

Vine vara, bine imi pare!

Sambata dimineata ne-am pornit spre mare. Nu am reusit sa facem chiar tot ce am planuit, dar mare parte le-am indeplinit. Ciops a facut baie in mare, de doua ori chiar, in 5 reprize. Fiecare lucru trebuie facut cum trebuie, nu ne grabim niciodata ca stricam treaba.
Mda, el a facut baie, eu am racit. Si nu-i cinstit!

Am, la oferta speciala, de vanzare: juma de kg de tuse seaca (magareasca)+ inca juma gratis!

Haide se ofera cineva???? :) O dau ieftin!

Astazi , pe 27 martie, este ora Pamantului. Sa stingem lumina pentru o ora, sa oprim absolut tot ceea ce consuma curent. Doar pentru o ora. Haideti sa lasam Pamantul sa respire pentru o ora.

Intre orele 20.30 si 21.30 stinge si tu lumina, alatura-te celorlalte cateva milioane de oameni din intreaga lume, cu tine vom fi un miliard!

Crezi ca poti fi tu acela?

Suntem pe drum spre Amsterdam, deci, putin din cate vom vedea vor aparea aici! Pe masura ce voi face poze, voi vedea locuri noi, voi trai experiente bune si nebune, va voi povesti ! Pana atunci, Doamne ajuta de vreme buna si drum bun!

Bye!