Ziska.ro

Am descoperit de curand ceaiul argentinienilor. De cateva zile! Si m-am indragostit! Nu am inca cana argentiniana specifica, dar sper sa mi-o procur cat de curand. Insa ceaiul imi place la nebunie!

Mai avem un pic si…Wellcome 2012!

Cam acum facem retrospective de 2011 printre sarmale, salate beouf, sticle de vin si alte licori alcoolizate, prajituri si multe altele (depinde ce pregateste fiecare). Sau poate stam la masa, cu pixul si hartia in fata, laptopul cu un word sau notepad deschis si scriem: ce am facut, ce nu am facut…

In fine…. E timpul sa lasam deoparte tot ce a fost si sa privim noul in fata, sa o luam de la capat cu listele, planurile si visele, ideile care ne zburda prin cap! Si asta in ciuda faptului ca unii zic ca ar veni sfartisul lumii in acest an, conform unora! Si ce daca? Traiti-va fiecare moment intens, sa fie ca si cum ati fi trait in fiecare zi cat o luna intreaga!

Asa ca va urez un An Nou Fericit plin de tot ce va doriti voi, alaturi de cine va doriti voi si unde va doriti voi!

A venit sau vine acusica si Craciunul!

Evident ca au inceput cu colinda, cu capra, cu sorcova si toate colindele, obiceiurile si …orice altceva mai exista in traditii noi si vechi.
Acum doua saptamani erau vreo 4 care ii trageau inainte cu capra in spatele blocului! Frumos, se vedea ca baietii si-au exersat plamanii timp indelungat ca, urlau din toti bojocii de vibrau geamurile.
Saptamana trecuta mi-au cantat un cor de 5 Mosi Craciuni (cam slabi, trebuiau sa desprinda stomacul de sira spinarii serios, necum cu burta) timp de vreo ora in fata blocului.
Azi, mai bine zis acum 15 minute, comform traditiei, mi-a batut/sunat insistent la usa un preot. Cel putin cam asta spunea sutana si ceea ce cred ca era o icoana tinuta cu mainile in fata vizorului.
In mod obisnuit nu as avea nimic impotriva sa primesc cu ce-o veni el….nu ma pricep, dar acum eram intr-o serie de imprejurari destul de alambicata ca sa refuz. Dar se pare ca m-am inselat. El nu considera asemeni mie.

Insistenti preotii astia!
Cred ca au target la bani de facut azi! Ca mi-a sunat la usa (timp de vreo 3-4 minute), mi-a batut la usa timp de vreun minut si jumatate…..cu o serie de batai bine definite: serie de 3 batai, pauza, alta serie de 3 batai….iar apoi seria de 3 batai si un sunat. Aproape ca suna melodios.
Cred ca era un talent in devenire, nedescoperit de cei de la X Factor sau Vocea Romaniei.

Si cand credeam ca a renuntat…m-am inselat! Dupa ce a iesit de la vecina, a simtit nevoia sa mai repete odata ritualul….Cu siguranta e un target dificil si mare, greu de realizat!

O zi…atat.
Poate fi o zi obisnuita sau o zi plina de semnificatii. O zi care te va bantui si se va intoarce la tine cu tot si toate, sau o zi care va fi ca multe altele sau ca toate zilele din viata ta…..O zi in care vei intalni dragostea adevarata sau nu vei afla nimic.

Ce poate fi important intr-o zi? Totul sau nimic……..Vei sti sa recunosti acea zi sau o vei lasa sa treaca fara nicio importanta?

M-a lasat telefonul. A doua oara in decurs de o luna.

Intr-un fel e bine: fara net, fara mailuri, FB, g-talk…In altfel…hmmm, se cunoaste ca am regresat cu vreo 3 ani:) Mi-e greu sa scriu mesaje, m-am dezobisnuit cu tastatura si inca mai am reflexul sa apas pe ecran sa raspund la telefon, nu mai am agenda mea minunata care ma anunta cand sunt nascuti prietenii mei si oamenii dragi mie, etc.

In schimb, ma gandesc serios sa imi iau niste porumbei calatori, sa incep sa scriu scrisori (va trebui sa imi cumpar stilouri si cerneala, hartie) si sa ma apuc de scris scrisori. Sper ca prietenii sa nu imi manance porombeii, stiu ca sunt o delicatesa sub forma de tocanita sau ciualama, dar totusi, sa nu mi manance…..Nu inca….. Andrei ma ameninta cu un nou telefon…

Mda, nu prea sunt multe de zis. Poate sunt mai multe de facut. Momentan ma chinui cu o mica problema casnica.
Sa imi iau un alt dulap sau sa ma apuc si sa imi eliberez dulapul existent de tot ceea ce nu mai folosesc ?

Partea nasoala e ca mi-e lene sa ma apuc de sortat si triat. Si mi-e groaza de cautat/montat alt dulap.

Hmmmm, voi vedea ce fac…..Dar nu acum:) Mi-e lene.

Care sunt lucrurile pe care nu le suportati ? Care va enerveaza? Care va scot din sarite, pur si simplu?
Eu am o problema destul de spinoasa ca sa ii zic asa: si anume imi place sa am grija de lucrurile mele, de lucrurile pe care le am in grija si nu imi apartin. Urasc sa dau cuiva inapoi, ceva ce nu mai este in starea initiala in care l-am primit. Urasc sa primesc un lucru imprumutat intr-o alta stare decat cea pe care a avut-o atunci cand l-am imprumutat.
Da, probabil o sa spuneti ca sunt invechita. Ce e aia sa pastrezi ceva in buna regula? Traim in era marilor consumatori de orice, de la alimente pana la utilaje grele, echipamente tehnologice si de telecomunicatii, etc, etc, etc.
Asta sunt, nu pot sa fiu altfel, ma deranjeaza sa stric ceva, mai ales cand nu imi apartine si sa fiu nonsalanta asupra lui :”da-l naiba, iau altul!”

O alta “pata” o am impotriva mieunelilor, a diminutivelor de orice fel, spuse in public si in exces. Le urasc. Imi provoaca alergie. Aveam o colega care vorbea numai cu diminutive” pixusor, bluzisoara, hartioara, crosetuta, posetuta, mancarica, sandvisor, etc, etc. Am facut alergie in 6 luni de stat alaturi. Credeti-ma ca in fiecare zi o studiam sa vad vreo urma unei stari de greata…ceva. Un semn cat de mic care sa ma lase sa inteleg ca i se face greata, rau de la atatea diminutive.

Ah si alta ar fi ca urasc plangaciosii si alintatii. Ah, pe astia i-as chinui maxim. Cu fiecare alint, i-as chinui…vai Doamne. Inteleg sa te plangi cand intr-adevar ai o problema si simti nevoia sa te descarci, dar sa te alinti si sa te plangi la fiecare pas….ti-as pune piedica sa iti rupi gatul. Nu ma intelegeti gresit, pot fi 100% alaturi de tine sa treci peste pasa rea, nenorocita, oricand, dar sa te plangi si sa te alinti, poate poate face altcineva in locul tau si iti pune totul pe tava…nnnope. Never.

Pe voi ce va scoate din minti?

Am vazut un video interesant si care m-a pus pe ganduri.
50 de persoane au fost intervievate si o singura intrebare li s-a pus tuturor: Care este cel mai mare regret din viata?
Daca pana atunci erau toti erau veseli si zambitori, la momentul respectiv au amutit.
E greu sa iti dai seama care e cel mai mare regret din viata? Sau e foarte greu sa admiti care e cel mai mare regret al tau din viata?

Grea intrebare. Si inca nu am aflat care e cel mai mare regret din viata mea. Cred ca mai astept pana voi raspunde la aceasta intrebare.

De cateva zile tot visez la un iaurt cu japoneze. Sa nu ma intelegeti gresit: nu as vrea sa mananc iaurtul cu o japoneza- femeie din Japonia. O japoneza- specialitatea din paine. Si visez cu ochii deschisi la asta. Iaurtul l-am mancat, in fiecare zi, sub alta forma( ca era sana si nu iaurt, kefir si nu iaurt), dar japoneza….deloc. Mi-am adus aminte de copilaria, cand eram in clasele primare si ne plimbau pe la diverse fabrici, sa invatam despre diverse meserii, diversi oameni, etc. Cel mai des ajungeam, in excursiile astea, la fabrica de paine, unde, pentru o floare care o dadeam noi muncitoarelor de pe acolo, capatam o japoneza sau un baton. Oh, da, batonul. Nimic nu era mai gustos decat batonul din copilarie. Azi nu mai au acelasi gust pe care mi-l amintesc eu…pacat.
Si sa revenim.

De cateva zile visez la un iaurt cu japoneze. Si visez…Ca n-am reusit sa imi iau si japoneza.

Voi la ce bunatati din copilarie visati?

Am fost in vacanta. Nu mult, o saptamana doar. Unii ar spune ca e suficient, eu zic nu. Mai ales ca iubesc marea, o ador, daca m-ar lasa cineva la malul marii, si ar reveni in vreo o suta de ani, m-ar gasi acolo unde m-au lasat. A fost o vacanta cu peripetii, dar a fost frumos. Si mai vreau. Nu sunt fericita ca m-am intors.
Din vacanta asta am ramas cu cateva amintiri: am mers cu ATV-ul, am explorat cateva plaje de pe Thassos, dar au mai ramas cateva de vizitat (pentru data viitoare), am revazut hotelul meu favorit, si am descoperit ca ingerii de la hotel sunt 3 de fapt. :)
Ah, si m-am indragostit iremediabil de Citroen C4.

Cateva poze aici: