Ziska.ro

Am primit o leapsa de la Simona. O descriere a mea? Oare cine sunt eu? Fiica unor oameni, produsul unor dascali, efectul unor evenimente?

Oare cum m-as putea descrie? Oare incapatanarea poate fi considerata virtute sau defect? Oare optimismul este o calitate?

1. Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate as vedea pe raftul meu?
2. De ce le mai tin inca in viata mea?
3. Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?
Astea sunt intrebarile din leapsa.

Suntem definiti de ceea ce ne inconjoara, ceea ce ne face sa radem, sa plangem, sa ne bucuram sau sa fim tristi. Accesoriile sunt in viata noastra fie ca vrem, fie ca nu vrem.
Adun destul de multe lucruri, amintiri care imi aduc aminte ce am fost ce sunt si ce voi deveni. Suntem intr-o perpetua schimbare si evolutie toata viata. Invatam, invatam, invatam. Si niciodata nu putem spune stop, niciodata nu ne putem permite luxul de a spune ca am invatat tot ceea ce se putea invata. Chiar si lucrurile care ne fac rau sunt bune la ceva: ne ajuta sa deosebim raul de bine, ca esenta si ca forma.
Tinem alaturi mereu si bune si rele tocmai pentru a invata cat mai multe. Cel putin asta e cazul meu. Probabil ca muzeul meu personal ar contine cele mai ciudate exponate. :)

Indiferent cat de mult sau de putin ne ajuta un lucru sau o persoana, pastram alaturi de noi pentru a nu uita niciodata ce nu trebuie sau ce trebuie sa facem intr-un moment. Pastrez lucruri tocmai pentru aducere aminte, niciodata sa nu uit o anumita stare sau un anumit moment.

Nu stiu daca as putea scrie o carte, ma gandesc ca poate nu am darul necesar de a scrie o carte, dar daca as reusi sa o fac, probabil ca ar prinde viata si ar deveni o clona a mea. Ar avea fiecare bucatica din mine, fiecare molecula, fiecare micron si probabil ca as reusi atunci sa creez o clona perfecta. Ar avea toate memoriile mele, toate amintirile mele, ar aduce la viata tot ceea ce a murit candva, evenimente, persoane demult disparute din viata mea. M-ar bucura teribil sa pot revedea persoane care nu mai sunt demult printre noi si care traiesc doar in aminitirile mele.

Leapsa o dau mai departe celor care sunt interesati, mai ales Madalinei :) ( ca si asa se plictiseste acasa).