Ironia (ne)comunicarii

July 1st, 2010 - 4 Comments »

Nu stim sa comunicam. Si nu ma refer la basicul de zi cu zi. Ma refer la comunicarea starilor noastre sufletesti, mai ales cele bune, cele care ne fac sa ne simtim bine, cele in care suntem in forma maxima.
Ma uit in jurul meu si mereu vad aceeasi problema grava: a comunicarii. Nu stim sa comunicam fericirea. Nu stim sa ne povestim fericirea, starea de bine.

Nu stim sa spunem: “iubitule, ma simt extraordinar acum, in momentul asta”; ” draga mea, ma bucur acum, de acest lucru”; “dragule, draga mea, sunt fericit/a ca s-a intamplat asta” etc. Si asta se intampla mereu, oriunde, acasa, la serviciu, la scoala, in club, la piata, oriunde. Si culmea culmilor si ironia cea mai mare e ca traim in era comunicarii, era comunicatiilor. Peste tot in jurul nostru vedem diferite tipuri de gadget-uri menite sa ne ajute sa comunicam mai usor, cu oricine, oriunde, orice.

In fiecare zi, aproape, citim, auzim, vedem un nou gadget cu aceeasi functie principala, mereu imbunatatita: comunicarea. Si totusi, noua ne este foarte greu sa ne comunicam starea, sentimentele, doleantele, dorintele.

Ironic, nu?


4 Responses to “Ironia (ne)comunicarii”

  1. Nici nu iti imaginezi cate dreptate ai. :(

  2. Uiti un lucru: nu mai este “cool” sa iti exprimi sentimentele. Aparent este la moda sa fii ca un bolovan insensibil in tot si toate.

  3. Mda, e adevarat. Asa, cica, suntem mai smecheri, ca sa nu spun ca suntem “mai barbati’ sau “femei adevarate”. E cea mai mare prostie pe care am intalnit-o. Trist.

  4. Comunicarea directa se realizeaza nu doar prin vorbe, ci si prin mimica, atitudine, atentie, etc. Trebuiesc toate analizate

Leave a Reply