Am fost contrariati de semnele de circulatie pe care le-am intalnit in Bulgaria(si numia in Bulgaria), de fapt de semnul de circulatie caruia nu i-am gasit semnificatia (l-a postat Andrei pe blogul lui, nu are rost sa mai il postez si eu).

Ne-am distrat pe seama lipsei de veleitati in a vorbi si alte limbi straine ale bulgarilor (nu ca noi am fi mai breji, dar reusim sa ne descurcam).

Mi-a placut peisajul Bulgariei, un pic cam comunist, ce-i drept, dar a fost ok, cum s-ar zice!

Hmm, nu prea am multe de povestit despre Bulgaria. Cam atat!

Pentru ca bulgarii, vecinii nostrii care nu demult, ci doar acum cativa ani, isi debransau casele de la lumina si caldura sa nu mai plateasca pentru ca erau mult prea saraci, au avut inspiratia si taria, dorinta si ambitia de a face ceva bun care sa atraga turistii straini avizi si in cautare de locuri noi si astfel sa scape de saracie si sa capete un trai mai decent simai bun.

S-au jucat si ei cu banii PHARE si s-au jucat bine. Plaje frumoase, statiuni minunate in care ti-e mai mare dragul sa stai sa te bucuri de un sejur amarat de 7 zile in care sa iti recreezi creierul obosit.

Au exploatat si inca o mai fac (dovada zonele in constructie si constructie pe bune, nu doar de ochii lumii), la maxim oportunitatea pe care au avut-o.

Acum revin eu cu eterna intrebare: NOI DE CE NU?
Noi de ce nu putem sa facem la fel? Oare ce ne-ar putea impinge de la spate sa punem osul la treaba, sa facem si noi ceva de care sa putem fi mandrii si cu care sa ne atragem banii multi si frumosi care se pot face din turism, pentru ca, slava domnului, avem cu ce?

De ce trebuie sa auzim mereu fraza deja celebra:” traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul?”

De ce trebuie sa ne furam caciula unul altuia, ca, in final, sa nu ne mai alegem cu nimic?

De ce nu putem odata sa renuntam la hotie si la minciuna, la umplutul burdihanului nostru fara sa ne gandim?

Ma uitam la diferentele colosale dintre plajele noastre si plajele lor, dintre mediatizarea pe care o fac ei si pe care ne-o facem noi.

Cu ce sunt mai presus altii decat noi? Oare cat ne mai trebuie sa invatam ca trebuie sa muncim ca sa avem? Ca daca ne furam singuri nu rezolvam nimic?

Cred ca asta e prea mult pentru noi!

Ne-am plans ca am fost asupriti sub dictatura, dar noi nu putem face nimic decat manati cu biciul, pentru ca deh, conditia de sclav asuprit si oropsit ne prinde cel mai bine, si, pana mea, ne place cel mai mult.

Ne-am hotarat sa plecam la Eforie Sud, sa ne vizitam si prietenii, Simona si Lucian, care deja erau acolo si care au cam devenit cam scumpi la vedere.
Gratie lui Lucian care ne-a ajutat, am gasit cazare la Vila Cristian, un loc superb pe care vi-l recomand cu caldura. Locatie foarte frumoasa, gazde minunate. Ce mai, sa nu mai vrei sa pleci.

Am stat la plaja, ne-am bucurat de soare, ne-am distrat pe seama Danei cand a inceput furtuna in Costinesti (sorry Dana :) ), ne-am intalnit cu prietenii nostrii la un pahar de suc si o barfa mica, ce mai, distractia a fost pe cinste si chiar am reusit sa ne destindem fara nici un gande despre munca sau alte lucruri care ne fac viata amara in timpul saptamanii.

Ne-am bucurat de valurile marii pe doua taramuri: Eforie Sud si Albena, Bulgaria.

Asta, pentru ca aveam noi chef si dor de duca, de vizitat locuri noi, ne-am suit frumusel in masina si pe aici ne-a fost drumul spre Bulgaria.

A fost interesant, chiar daca a fost scurta vizita noastra la vecinii bulgari. Am hotarat de comun acord ca vom mai reveni in curand sa ne bucuram pe indelete.

Una din privelistile interesante vazute la vecini, a fost un sat plin de mori de vant. Multe erau, inca, in constructie, dar erau si destule cele care functionau. :)

Dar, mai multe detalii veti vedea singuri in pozele pe care le-am facut….dar pe care le voi posta un pic mai tarziu, adica maine, dupa ce le voi descarca din aparatul foto.
pana una alta, va zic doar noapte buna, ca mi-e tare somn.

Bye, bye.

In fiecare seara cand plec de la scumpul si minunatul meu loc de munca (yach) aud un tren trecand. In fiecare seara. Asta, daca atunci cand sunt in cafeterie, am ocazia sa il si vad (unul din multele care trec pe acolo).

Si de fiecare data ma cuprinde un dor de duca. De hoinareala, de plimbare, fara un motiv anume. Sa descopar ceva nou, un loc nou, o priveliste noua ochiului meu.

Acum regret ca, inca, nu am permis de sofer. Sa ma sui in masina si sa pornesc pe sosea, autostrada, ulita, drumeag sau orice forma de drum si…sa ma bucur de plimbarea mea. :)

Poate o sa spuneti ca sunt ticnita, dar e ok, pentru ca sunt. Dar asa simt si ma gandesc ca mai am putin pana la concediu si abia astept sa cutreier tarile. Sa vad Bulgaria din nou, Grecia si Turcia. Sa ma bucur de fiecare moment. Si sper sa pot conduce si eu, macar putin.

Mi-e dor, atata tot.
De plimbari, de hoinareala, fara scop si directie…..urcandu-ma, pur si simplu, in masina/tren si sa cutreier…..fiecare poteca, ulita, drumeag, sosea, autostrada……

Noapte buna! Eu voi visa frumos la noapte, sper si voi. :)