Pai unul a fost Campionatul de Laser Tag FHM la care am participat si unde sambata impreuna cu Dana, ciops, Andrei si Sorin am luat un frumos loc II, ca deh, ne-am “batut” in finala cu cei de la B-24-fun. A fost frumos si, asa cum deja m-am obisnuit de la editiile precedente, am ajuns in finala sa joc accidentata, dar M3/M4 player-ul Iriver castigat a meritat orice suferinta. :)

Iar, asta seara, la invitatia Madalinei (indirect la invitatia lui Catalin) am fost impreuna cu Andrei la o seara de teatru. O seara de teatru , hmm, e impropriu spus, mai mult un concurs pentru tineri actori, in care si-au demonstrat abilitatile si talentul actoricesc.

A fost foarte placut, ne-am distrat, am ras si ne-am implicat in concurs votand si noi prestatia tinerilor participanti.
Chiar am avut posibilitatea si ocazia sa participam activ la concurs, dar am preferat sa lasam profesionistii sa se desfasoare, sa nu stricam noi, taman la sfarsit, distractia si buna dispozitie a tuturor. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului.

Voi cu ce va mai laudati?

In fiecare seara cand plec de la scumpul si minunatul meu loc de munca (yach) aud un tren trecand. In fiecare seara. Asta, daca atunci cand sunt in cafeterie, am ocazia sa il si vad (unul din multele care trec pe acolo).

Si de fiecare data ma cuprinde un dor de duca. De hoinareala, de plimbare, fara un motiv anume. Sa descopar ceva nou, un loc nou, o priveliste noua ochiului meu.

Acum regret ca, inca, nu am permis de sofer. Sa ma sui in masina si sa pornesc pe sosea, autostrada, ulita, drumeag sau orice forma de drum si…sa ma bucur de plimbarea mea. :)

Poate o sa spuneti ca sunt ticnita, dar e ok, pentru ca sunt. Dar asa simt si ma gandesc ca mai am putin pana la concediu si abia astept sa cutreier tarile. Sa vad Bulgaria din nou, Grecia si Turcia. Sa ma bucur de fiecare moment. Si sper sa pot conduce si eu, macar putin.

Mi-e dor, atata tot.
De plimbari, de hoinareala, fara scop si directie…..urcandu-ma, pur si simplu, in masina/tren si sa cutreier…..fiecare poteca, ulita, drumeag, sosea, autostrada……

Noapte buna! Eu voi visa frumos la noapte, sper si voi. :)

A fost lupta pe viata si pe moarte si de ce nu, mi-a fost teama sa nu ma intalnesc cu echipa Simonei si a lui Lucian, oameni cu state vechi in lupta alaturi de noi, deci combatanti greu de inlaturat.

Dar…… zeita Fortuna a fost alaturi de noi si ne-a pregatit altceva, mai placut decat temerile mele. Asa ca am luptat cu Sorinkili in finala si ne-am zbatut pentru locul I.

Si a meritat tot efortul, chiar si lupta cu carcelul pe care l-am avut la picior de la inceputul meciului pana la sfarsit…..Si dupa, pentru ca inca ma mai deranjeaza piciorul, dar victoria indulceste orice suferinta!

A fost prima runda din campionatul Bloggerilor. Aseara, pe racoare, sa nu fim cu creierul prea fierbinte ci numa` bun de smotocit, ne aruncam in lupta pentru trofeu. Metropotam, Pandutzu, Andrei si noi, evident.

Si fu lupta mare, batalie crancena pe bietele locuri din care noi iesiram invingatori in runda asta. Curse mult sange (la propriu) si batalia fu grea, dar invinseram.

Asteptam sa vedem ce va fi in continuare, cand ne vom lupta pentru trofeul bloggerilor.

Le urez noroc si celorlalte 4 echipe ce se vor inclesta in lupta saptamana viitoare, cam pe la ceasul acesta!

Pentru cateva ore, a fost in pozitia de jos, a fost distractiv. Pentru ca el fara masina nu s-a deplasat si cum masina nu a fost, nici Andrei nu s-a miscat din casa.

Dar n-a tinut mult, din pacate doar juma` de zi.:)

Funny, nu?

Andrei a lansat ieri dupa o buna perioada de munca sustinuta, CeRecomand, un proiect in care el si echipa lui vor oferi review-uri si opinii subiective asupra diferitor produse si servicii.

Ii uram succes :)

Totul a pornit initial de la Etherfast.
Am vazut blogul lui si m-am gandit ca mi-as dori sa scriu si eu despre ceea ce simt si ce doresc, despre modul meu de a vedea viata. Initial, am avut propunerea de la Etherfast sa scriu pe blogul lui daca imi doresc, dar cum topicul blogului lui nu prea se potrivea cu tipologia posturilor mele am renuntat destul de usor la varianta. Apoi s-a nascut blogul meu pe care scriu ce imi doresc si cum imi doresc, fara sa ma astept la prea multe comentarii, (nu ma asteptam prea repede sa ma vada lumea) din dorinta de a-mi exprima ganduri si altfel decat pe hartie.
Ma simt destul de bine, scriu despre ceea ce imi place si despre ceea ce nu imi place, asta e, ma pregatesc sa aprofundez tainele fotografiei astfel ca blogul meu sa se imbogateasca si cu cateva fotografii de calitate iar asa lumea sa poata fi vazuta si asa cum o vad eu. Atunci sa vad comentarii despre cat de gri sau roz vad eu viata si lumea inconjuratoare.