“SFATURI DE LA O ZIARISTA

Femeile s-au opintit cateva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste tampite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline.
Sefii pleaca de vineri la pranz si-i mai vezi luni dupa-masa, cand se desteapta din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atat din coate si-ai facut ulcer de cand mananci la serviciu numai kebab în chifle, ca sa ajungi femeie de nadejde.
Firma te-a raspatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impânzit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie “urgent”, “campanie”, “scheme”, “rapoarte”.
In somn, butonul ”Delete” nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipand. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30, la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit stramb si-ti sta bretonul ca o bidinea.
Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta…
Munca e buna numai cand ti-aduce un franc cinstit in buzunar si mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti.
Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamana si sa ametesti in bar doua zile pe saptamana. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamana (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mancare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea.
Nu se stie cand opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atat cat se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere.

Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cand o taiasem de la sedinta de redactie, lasand vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa strang apa.

Mi-a ramas in cap (si mie, ca atator altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cand habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: “Mircea, fa-te ca lucrezi!”. Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pana cand vom pricepe omeneste talcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim. ”

Tuturor femeilor si mie bineinteles!

E ziua Martisorului pe care noi romanii o sarbatorim de sute si sute de ani, iar dacii au sarbatorit-o si ei cateva mii de ani! De multe flori si multe martisoare sa aveti parte azi!

Aici am ajuns sa ne logodim.
Asa ca, incepand de sambata seara suntem logoditi. In fata lui Dumnezeu.
Sa nu credeti ca a fost fara peripetii sau situatii amuzante. Totul a inceput de la dorinta noastra, spusa mai in gluma mai in serios. Cei cu care ne aflam la masa, tot mai in gluma mai in serios, s-au pus pe cautat si sunat preoti sau popi mai pe romaneste. Asa ca din 3 incercari , ultima a fost cu noroc. 15 minute mai tarziu ne aflam, sfiosi in fata unui preot care era incantat ca la ora 19.00 seara sa oficieze o slujba de logodna acasa la prietenii nostrii. Asa s-a intemeiat o noua femeie familie care sa procreeze! (citat din preot).