Intr-un fel e bine: fara net, fara mailuri, FB, g-talk…In altfel…hmmm, se cunoaste ca am regresat cu vreo 3 ani:) Mi-e greu sa scriu mesaje, m-am dezobisnuit cu tastatura si inca mai am reflexul sa apas pe ecran sa raspund la telefon, nu mai am agenda mea minunata care ma anunta cand sunt nascuti prietenii mei si oamenii dragi mie, etc.

In schimb, ma gandesc serios sa imi iau niste porumbei calatori, sa incep sa scriu scrisori (va trebui sa imi cumpar stilouri si cerneala, hartie) si sa ma apuc de scris scrisori. Sper ca prietenii sa nu imi manance porombeii, stiu ca sunt o delicatesa sub forma de tocanita sau ciualama, dar totusi, sa nu mi manance…..Nu inca….. Andrei ma ameninta cu un nou telefon…

Ana, nu te supara :) e buchetul de la tine, dar e fun…Rau!

Pai, prima ar fi ca “Doamne, mare e gradina ta si multi prosti, ciudati si nebuni ai in ea!”
Asta, pentru ca o colega de servici tocmai imi povestea ce patanie i s-a mai intamplat in drumul ei spre munca. Iar la capitolul “ciudati” cred ca are un soi de radar si magnet care ii atrage dupa ce i-a gasit. :) De ce? :)
Pai, acum vreo cateva saptamani ne povestea cum, in autobuz find, vorbea la telefon si un domn cu o mapa in mana o tot impingea si ii punea mapa in fata. Intr-un final, contrariata, l-a intrebat ce are. Raspunsul a fost simplu si ciudat:” Domnisoara, in U.E. s-a interzis vorbitul la telefonul mobil pentru ca te imbolnaveste de cancer, asa ca te rog sa nu mai vorbesti la telefon, ca eu nu vreau sa fac cancer!”?! O alta a fost cand, tot in autobuz, o intreaba unul:” Tu esti bine? ca Basescu ne-a zis sa traim bine! Iar apoi, uitandu-se la altcineva ii spune: tu vei muri inaintea mea” Ciudat, nu? Spooky?
Ah, si sa nu mai vorbim de stimatele “domnisoare” pe la vreo 60-80 de anisori cu craisorii de acelasi calibru, ce se afla permanent prin mijloacele de transport in comun ale minunatei noastre capitale, si nu numai pe aici, care in plina greva a bugetarilor (bugetari de prin toate birourile, uniti-va!) se plimbau nestingheriti prin oras. La 6.30 ii vedeam prin toate autobuzele, fara pic de greata! Daaaaaaaaaaar, suntem ok. :) Chiar vineri, o domnisoara de genul o admonesta, tot pe colega mea ghinionista, ca nu vede ca aia e usa pentru coborarea lor( n.r.- a pensionarilor!?), de ce incearca sa urce ea pe acolo???????

O alta ar fi “Nemultumitului i se ia darul”. Ca multe alte companii si cea in care lucrez eu are firma de catering. Nou nouta! Dar cum cea veche nu ne placea, pentru mancarea oribila pe care o serveau, asta noua nu place pentru ca are floricele pe mese! WTF? Bah, nu mancati florile ci mancarea, care e foarte buna. Dar mai sunt si carcotasi care , probabil se cred la Ritz, Hilton sau Marriott. Spanac la tava!

Am pierdut a treia zicatoare ce o aveam in cap. Si m-am trezit din somn pentru ea!

“Dupa 50 de ani de casnicie, el moare. La scurt timp moare si ea si ajunge in rai, unde-l vede pe el.
− Dragule, ce bine-mi pare sa te regasesc!
− Lasa-ma-n pace! Contractul a fost foarte clar: “Pana ce moartea ne va desparti” :) ”

“Un balbait suna la politie:
- P-p-politia?
- Da.
- A-a-aici este un cadavru.
- Care e adresa?
- Strada S-s-s…
- Sadoveanu?
- Nu. S-s-s…
- Seniliu?
- Nu. S-s-s…
- Nu ocupati telefonul. Ganditi-va si mai apoi sunati.
Peste ceva timp, iarasi acelasi dialog. A treia oara:
- P-p-politia?
- Da.
- A-a-aici este un cadavru.
- Care e adresa?
- Strada S-s-s…
- Sadoveanu?
- Da. L-am dus a-acolo! ”

Pai unul a fost Campionatul de Laser Tag FHM la care am participat si unde sambata impreuna cu Dana, ciops, Andrei si Sorin am luat un frumos loc II, ca deh, ne-am “batut” in finala cu cei de la B-24-fun. A fost frumos si, asa cum deja m-am obisnuit de la editiile precedente, am ajuns in finala sa joc accidentata, dar M3/M4 player-ul Iriver castigat a meritat orice suferinta. :)

Iar, asta seara, la invitatia Madalinei (indirect la invitatia lui Catalin) am fost impreuna cu Andrei la o seara de teatru. O seara de teatru , hmm, e impropriu spus, mai mult un concurs pentru tineri actori, in care si-au demonstrat abilitatile si talentul actoricesc.

A fost foarte placut, ne-am distrat, am ras si ne-am implicat in concurs votand si noi prestatia tinerilor participanti.
Chiar am avut posibilitatea si ocazia sa participam activ la concurs, dar am preferat sa lasam profesionistii sa se desfasoare, sa nu stricam noi, taman la sfarsit, distractia si buna dispozitie a tuturor. Sa dam Cezarului ce e al Cezarului.

Voi cu ce va mai laudati?

Pana una alta, vreau si eu pantofi de bowling si am pus ochii pe pantofii lui Mihnea, unul din colegii mei.

Voi ce faceti? Munciti cu drag si spor pentru ca e vineri?

A fost bine, a fost fun, pacat ca n-a durat decat o seara, dar astept sa o mai “comitem” odata.

Iubesc marea si m-am bucurat enorm sa o vad chiar si noaptea, la lumina lunii si a farurilor de la masina.

Ne-am intalnit si cu 1% din echipa de editori de la cerecomand in persoana lui Victor Moraru, deh sa imbinam utilul cu placutul!
Salut, Victor si somn usor! :)
ciops a fost foarte incantat sa conduca la intoarcere :)

Acum m-a bufnit rasul, citind asta:

“ Iata vine-un Jeep pe strada cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina langa gura de metrou…”
“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare
La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai wireless, sa jucam “conquiztador”?
“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”???”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.”
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
“-Baiazid, hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot, dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica” “

Acum zambesc gratie lui Sorin Rusi, de unde am preluat-o.

Radeti si voi!

Asa ca ma delectez in continuare cu serii din “The Ghost Whisperer”.

Voi cu ce v-ati delectat in week-end?

Enjoy!