Ziska.ro » job

Boierie ot Parlament

Raluca — Tue, 07 Apr 2009 18:14:31 +0000

Ca sunt favorizati, ca au “di tati” stim cu totii. Ca beneficiaza de reduceri peste reduceri si asta stim cu totii.

A venit pentru cateva zile o fosta colega de liceu de a Emiliei, din Cluj. Si pentru ca se pregateste de licenta, a avut ocazia sa ajunga pentru pregatire la Parlamentul minunat al nost`.
Prima zi si-a petrecut-o holband ochii la toate candelabrele imense ce le lumineaza creierii minunatilor nostri alesi, ca deh au nevoie de lumina, si nu oricare, sa vaza cand dau cu destiul pe post de semnatura.

Azi s-a minunat de preturile super mici de la cantina alesilor nostri, saracii de ei, care, vai, dau o caruta de bani sa manance (2,5 ron o portie de ciorba?), sa poata avea discernamant cand voteaza legile idioate si stupide care le debiteaza noaptea in cap. Ca deh, la alea importante pentru noi, ai de rand, tin post sau mancarea nu e prea buna si atunci nu judeca prea bine si mai bine fug de la munca decat sa faca vreo boacana in dauna burdihanului lor.

Astept cu interes maine care va mai fii domeniul de uimire totala pentru biata de ea. Si de mine!

Ce le-as da foc!

Munca in multinationale

Raluca — Thu, 29 Jan 2009 12:56:16 +0000

Pentru ca suntem nevoiti sa fumam la -1, la subsol, in parcare, vedem de fiecare data tot felul de faze funny, chestii ciudate sau situatii de ambele. Si bineinteles ca, observ si ce masini apar in parcare. Asa am ajuns la concluzia ca, munca intr-o multinationala te ajuta sa capeti un BMW nou sau poate un posesor de BMW nou pe care sa il calaresti tu.
Detalii mai jos.

Un altul care a parasit barca

Raluca — Thu, 29 Jan 2009 12:40:11 +0000

Fiecare numim locul de munca, mai mult sau mai putin, “barca”. Bun, rau este un loc de munca. Din care fiecare dorim sa plecam cat mai repede si la cat mai bine. La “barca” actuala suntem destui care am venit de la fosta “barca”, pe care am regretat-o cu toti din prisma pierderii colectivului in care ne-am inecat si bucurii si dureri pana la limita suportarii durerii. Pentru ca fiecare neajuns care te loveste doare, al dracului de ctare cateodata.
Azi ne-am luat ramas bun de la un altul care totusi a reusit sa fuga la mai bine si mai placut. E destul de trist pentru ca pentru mine, cel putin, imi va lipsi. Am petrecut 3 ani impreuna. Pot sa fac un singur lucru: sa ma bucur pentru el si sa ii spun” bafta, coaie”.

Incetul cu incetul, fiecare vom pleca, cu speranta de mai bine.
Doamne ajuta!

Pana de curent

Raluca — Thu, 04 Dec 2008 22:18:47 +0000

Iubesc pana de curent. Mai ales cand sunt in focuri, la munca, spetindu-ma de zor pentru al firmei viitor. Asa s-a intamplat si astazi cand, spre sfarsitul programului de corvoada, s-a intamplat minunea: s-a oprit curentul. Uraaaaaaaaaaaaaaaaa! Plecam acasa! Fericire generala, pot sa jur ca ma simteam pe stadion la un meci de fotbal. Poate ca va veti intreba de ce? De unde pana unde comparatia asta cu meciul de fotbal. Pai…in momentul in care curentul a repornit s-a auzit un oftat prelung si venind din multe piepturi triste ca se vor intoarce din nou la munca, oftat pe care nu l-am mai auzit de cand a pierdut nationala meciul in fata Insulelor Feroe!

Later edit:
Funny este ca avem ups-uri la calculatoare( doar unitatea, fara monitor) si unii mai incearca pe neve sa salveze:” ALT+TAB, sa vedem, nu, inca un ALT+TAB, al doilea, gata, e documentul, stai CTRL+S! Ura! L-am salvat!”

Ne intalniram… :)

Raluca — Sun, 30 Nov 2008 00:12:43 +0000

Ne-am hotarat mai multi colegi si fosti colegi sa ne strangem la o bere si o gluma cu totii si sa ne depanam povestile de cand ne-am despartit. Zis si facut. Ne-am hotarat sa ne vedem la Deko pentru un show de stand-up comedy si apoi sa ne potolim setea provocata de ras cu o bere la Becker Brau.

Ne-am prezentat cu totii la Deko, gandindu-ma cu Emilia si cu Andrei ca multi nu vor mai veni si ca vom fi mult mai putini decat ne anuntaseram. Am fost fratilor, 40 de insi din vechea garda a fostului loc de munca (pentru foarte multi dintre noi) si ne-am bucurat impreuna de un pahar de vorba si o gluma sustinuta ca de obicei de trupa Deko. Si mi-am amintit atunci de cum obisnuiam noi sa trecem prin toate situatiile simpatice si mai putin simpatice de la munca, de tigara noastra de 3 minute si jumatate, asta era timpul nostru de fumat pentru ca trebuia sa fugim pe scari sa ajungem inapoi in birou, sa nu depasim pauza de 10 min, de glumele noastre, de toate trasnaile facute. Si, din nou, am realizat ca suntem inca o echipa, chiar daca nu mai suntem toti impreuna sa ne vedem in fiecare zi ci dimpotriva, ne-am simtit ca si cum ne-am fi despartit cu cateva ore inainte cand am plecat de la munca. Am fost si suntem uniti, lucru pe care, poate, nu toti il au si ma bucur ca pot spune acest lucru.

Si s-au facut glume cu si despre Florentin. Fantastic, nu credeam sa se abtina sa nu interactioneze cu baietii de la trupa Deko si nu ne-a dezamagit. Pot spune ca show-ul lor a fost mai bun datorita lui. Si distractia noastra.

Si apoi…ne-am dus in Becker Brau. Pentru o parte dintre noi, Becker se anunta a fi ceea ce a fost si data trecuta (cand cei 10 negrii mititei – indienii de la mine de la munca – au plecat la ei acasa), adica sa alergam dupa chelneri ca sa ii intrebam cand si unde putem da comanda, sa ne plimbam prin tot localul ca sa ne gasim masa rezervata, etc, etc. In schimb, am avut parte de o surpriza extrem de placuta sa avem o masa corespunzatoare cu numarul de persoane, chiar daca nu credeam, am fost multi 30 de persoane, sa vina un chelner care sa ne serveasca prompt la masa (insemnand ca ne-a venit comanda foarte repede) si sa dansam si sa cantam cu totii. Chiar daca muzica a fost aceeasi, in aceeasi ordine ca si data trecuta, ne-am simtit extrem de bine si ne-am distrat foarte bine.
Sper sa ne mai strangem la fel de multi si data viitoare si sa fie intr-un viitor nu foarte indepartat.
Multumim lui Mitza si Emiliei ca au avut ideea sa ne adunam si celor care au fost totusi codasi si au lipsit: Nu stiti ce ati pierdut! ;)

Amintiri de la fostul loc de munca

Raluca — Thu, 27 Nov 2008 20:27:28 +0000

Aventura cu taximetristul mi-a amintit de o faza asemanatoare de la fostul loc de munca. S-a intamplat acum 2 ani cand lucram ca asistent back-office, motiv pentru care trebuia sa iau contact cu clientii fata in fata. Una dintre intalniri s-a desfasurat cu un domn mai ciudat, la vreo 50 ani si care la finalul discutiei noastre mi-a smuls mana si mi-a pupat-o. Poate asta nu ar fi nimic ciudat si iesit din comun, dar la momentul respectiv purtam un pulover cu maneci lungi care imi depaseau incheietura mainii, ascunzandu-mi asftel aproape jumatate degetele, iar domnul respectiv cand mi-a smuls mana de pe langa corp mi-a ridicat si maneca puloverului, sa imi poata pupa mana pe indelete.

Primul lucru care l-am facut apoi a fost sa ma duc la baie si sa ma spal indelung pe maini pentru ca am uitat sa va spun ca domnul avea fata, mainile si parul slinoase, cu niste unghii mari si negre pe dedesubt, ca sa nu mai spun de pardesiul murdar pe care il purta.